Creşterea integrităţii şi eficacităţii confiscării bunurilor obţinute în mod ilegal – abordări europene
Confiscarea ca urmare a săvârșirii unei fapte penale sau infracțiuni, denumită și confiscarea penală, înseamnă confiscarea de către stat a bunurilor rezultate dintr-o infracțiune pentru care s-a înregistrat o condamnare. Este un ordin „in personam”, adică o acțiune dusă împotriva persoanei și presupune un proces și o condamnare penală și este adesea parte a procedeului de condamnare. Anumite jursidicții aplică un criteriu de dovezi mai scăzut pentru procesul de confiscare decât față de partea penală a procesului. Totuși, condiția pentru o condamnare penală este ca autoritățile să stabilească, în primul rând, vinovăția fără dubiu sau de așa natură încât judecătorul să fie puternic convins. Sistemele de confiscare penală pot fi: 1) bazate pe obiect, ceea ce înseamnă că autoritatea care intentează proces trebuie să dovedească faptul că bunurile respective au rezultat în urma sau au fost instrumente necesare comiterii infracțiunii. A doua variantă este ca ele să fie: 2) regimuri axate pe valoare, care permit confiscarea valorii echivalente câștigului infractorului de pe urma infracțiunii, fără a dovedi conexiunea dintre infracțiune și respectivul obiect de proprietate.